CONTACT: 0728 122951 / 0747 659799
Link-uri utile

HOME » Terapii » Fitoterapia

Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale in scop terapeutic

Fitoterapia este ştiinţa care se ocupă de tratamentul bolilor umane, animale şi vegetale prin intermediul unor plante, denumite curent plante medicinale. Fitoterapia implică şi conceptul de a trăi în armonie cu întregul regn vegetal, atât în planul fizic cât şi afectiv. Frumuseţea şi desăvârşitul lor echilibru ne elevează emoţiile, ne ridică vibraţiile, echilibrul lor revărsându-se şi în noi, umplându-ne de pace şi de armonie.



Etimologie

Phytotherapia (limba greacă ) = phyton + therapeia 
Phyton = plantă, arbore, orice vegetal
Therapeia = atenţie acordată  bolnavului: tratament, îngrijire medical, vindecare
Therapeutes = care se află în serviciul vindecării, servitor al zeului (în era creştină, slujitor al Domnului )

Fitoterapia are o vechime de mii de ani si o eficienta deja dovedita. Există argumente  arheologice că mesopotamienii utilizau plantele, ca leac, în urmă cu mai bine de 6000 de ani. In China, oamenii se foloseau de plante pentru a se menţine sănătoşi cu 27 de veacuri înainte de Hristos, deşi referirile cu privire la vindecarea cu ajutorul plantelor, pe acele meleaguri, sunt şi mai vechi. Egiptenii foloseau plantele ca si aliment, ca medicament şi ca ingrediente în cosmetice, parfumuri şi chiar uleiuri pentru alinarea durerilor, ca aromatizant pentru băi şi pentru încăperile în care îşi petreceau cea mai mare parte din timp. Vechiul Testament face menţiuni  privind  sănătatea  pe care o pot avea oamenii folosindu-se de plante. Vindecătorii de demult obţineau din plante extracte sub formă de tincturi, uleiuri, creme, cataplasme, tot felul de ceaiuri, prafuri, balsamuri. Ei sunt predecesorii medicilor de azi, li se zicea "vraci" sau "oameni care vindecau cu buruieni” , iar plantele pe care le foloseau la uşurarea suferinţelor reprezintă o sursă importantă de materie primă pentru industria medicamentelor de azi.” (din articolul ,,O legendă vie. Medicina din bătrâni”, Corin Jianu, Revista Doctorul – Natură, nr. 12, pag. 6).

 Avantajele fitoterapiei

  • Accesibilitatea (plantele sunt uşor de procurat şi ieftine; culegerea lor din natură ajută la armonizarea organismului, eliberarea de stres etc.);
  • Acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele adecvate si sunt consumate conform indicatiilor sau prescriptiilor);
  • Tratarea bolnavului ca un întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-emoţionale şi echilibrează organismul la toate nivelele);
  • Se poate folosi în paralel cu medicamentele alopate ( cu câteva mici excepţii, la care trebuie să se ţină seama de antagonismul dintre unele medicamente şi unele plante);
  • Se adreseaza oricarei grupe de varsta, tinand cont de actiunea specifica a plantelor si efectele lor;
  • Previn si nu doar trateaza, trateaza si nu doar amelioreaza; cu cat afectiunea este de data mai recenta cu atat reversibilitatea simptomelor sau leziunilor este mai rapida si mai eficienta; in formele acute cu declansare brusca fitoterapia nu este la fel de prompta, necesitand asocierea cu alte metode terapeutice;
  • Sunt usor de administrat mai ales avand in vedere multitudinea de modalitati de prezentare;
  • Tratamentul actioneaza lent, durata acestuia fiind pe perioade mai lungi, dand posibilitatea refacerii si regenerarii structurilor lezate;
  • Vindecarea se face pe cale blanda prin mecanisme proprii organismului si poate produce vindecari definitive.

Tratamentul cu plante medicinale dă rezultate foarte bune în afecţiunile uşoare, funcţionale sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în care a apărut deja afectarea organică, fitoterapia are un rol adjuvant şi poate contribui la o parţială reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.

Anumite ceaiuri conduc la înlăturarea rapidă a unor simptome, dar tratamentele naturale complexe acţionează în timp, uneori, la început, accentuând simptomele, pe fondul detoxifierii organismului. Această reacţie este numită în literatura de specialitate "criză de vindecare”. Vindecarea  este un proces de durată, în funcţie de vechimea bolii, cauzele afecţiunilor etc. Există numeroşi practicieni ai medicinei naturale care au demonstrat, prin studii efectuate în clinici, că bolile grave pot fi vindecate.

În general, răspund bine la tratamentul fitoterapeutic următoarele boli:
  • alergiile, astmul bronşic, reumatismul (unele forme), bolile de piele
  • bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburările de memorie la vârstnici
  • infecţiile cronice microbiene, parazitozele, unele afecţiuni virale
  • stările de stres şi epuizare, carenţele în anumite vitamine şi minerale
  • intoxicaţiile cronice, hipercolesterolemia
  • ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliară, enterocolita, colonul iritabil
Atenţie! Efectele plantelor se instalează în timp şi necesită o administrare prelungită - de la 2-3 săptămâni la câteva luni, în funcţie de gravitatea şi vechimea bolii, depind de capacitatea de reactie a organismului şi de perseverenţa bolnavului în a urma tratamentul. În cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura şi 2-3 ani, urmând o schemă terapeutică indicată de medic.

Contraindicaţiile fitoterapiei:
Nu vom apela la fitoterapie în situaţiile urgenţelor medicale (cu foarte mici excepţii) sau chirurgicale şi nici în cazul bolilor infecţioase grave (ex. septicemii, meningite etc.).

Tratamentele cu plante medicinale sunt utilizate in medicina naturista din cele mai vechi timpuri si au fost de multe ori in centrul controverselor asupra efectelor mai mult sau mai putin benefice in tratamente impotriva diferitelor afectiuni si boli cat si utilizate in terapii naturiste de diferite tipuri. Utilizarea plantelor medicinale in terapii naturiste se bazeaza pe principiile active pe care plantele medicinale le contin si pe elementele active care se gasesc in diferite concentratii in acestea, si care se obtin din plante prin intermediul diferitilor dizolvanti ca apa, alcoolul, vinul, diverse uleiuri.

Cele mai cunoscute si usor aplicabile metode de extragere a substantelor active din plante medicinale sunt infuzia, decoctul si maceratul, pe baza de apa.

  • Infuzia de plante medicinale consta in pastrarea plantei medicinale in contact cu apa clocotita pentru un timp relativ redus de 2-3 minute si folosirea solutiei obtinute dupa strecurare. Cantitatea de infuzie de plante medicinale este de obicei de o lingurita la 250 ml de apa clocotita, si se utilizeaza in general flori si frunze de plante medicinale.
  • Decoctul obtinut din plante medicinale se obtine din materia vegetala maruntita (aproximativ o lingura) la care se adauga apa (250 ml) si se fierbe intre 5 si 30 de minute, dupa care se strecoara cat timp este fierbinte si se completeaza cu apa fierbinte in cantitatea necesara, corespunzatoare cantitatii de apa pierdute prin evaporare pentru decoctul de plante medicinale. Decoctul de plante medicinale se foloseste indeosebi pentru obtinerea principiilor active din plante medicinale care au un tesut lemnos ( radacini, scoarta).
  • Sucul proaspat obtinut din plante medicinale se utilizeaza intern sub forma de picaturi sau extern prin aplicarea pe diferite zone ale pielii.
  • Maceratul de plante medicinale consta in pastrarea plantei maruntite, in contact cu apa rece pentru un timp de 1-12 ore. Maceratul se foloseste cel mai frecvent in cazul plantelor medicinale la care extractia principiilor active necesita timp mai lung: vâsc, nalba, in. Maceratul se prepara la temperatura camerei, iar ceaiul obtinut prin extractie apoasa se prepara pentru o singura zi. Se bea neindulcit sau indulcit cu miere de albine.
  • Cataplasma (oblojeala) din plante medicinale este un preparat pastos, obtinut din planta maruntita, inmuiata in apa, alcool sau la abur, care se pune intre doua bucati de tifon sau pânza, dupa care se aplica pe regiunea afectata, iar apoi se infasoara cu o haina calduroasa.
  • Tinctura din plante medicinale este o solutie extractiva, alcoolica ce se prepara la temperatura camerei. Se utilizeaza alcoolul etilic de 40-700 C. Proportia folosita este de obicei de 20% (20 gr planta la 100 ml alcool). Planta medicinala maruntita se pune intr-o sticla si se adauga alcoolul. Se agita zilnic, 10-14 zile, dupa care se strecoara si se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine etansate. Tinctura din plante se utilizeaza sub forma de picaturi, diluate in ceai sau apa.
  • Vinul medicinal se obtine din plante medicinale bine maruntite, macerate in vin. De obicei la 1 l de vin se adauga 50-60 gr planta, care se macereaza 10-14 zile, dupa care se strecoara si pastreaza in sticle bine inchise. Vinul medicinal se administreaza cu 1/2-1 ora inainte de masa. Se recomanda a nu se folosi de catre persoanele care sufera de gastrite, hiperaciditate, ulcer, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice.
  • Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor medicinale in otet de vin, in proportie 50-100 gr plante maruntite la 1 l otet. Se lasa la macerat 10-14 zile, dupa care se strecoara. Este utilizat pentru frectii.
  • Uleiurile medicinale se obtin din plantele medicinale bine maruntite, macerate in ulei comestibil, timp de 3-6 saptamâni.
  • Inhalatia se prepara, utilizându-se plante medicinale bogate in uleiuri volatile, sau chiar uleiuri volatile ce se pun in vase smaltuite, de portelan sau de Jena dupa care se adauga apa clocotita. Vaporii care se degaja sunt bogati in uleiuri volatile, actionând eficient in afectiuni ale cailor respiratorii superioare.
  • Gargara. Se utilizeaza infuzia sau decoctul de plante sub forma de gargara, in amigdalite, afte, abcese dentare.
  • Baile fitoterapeutice utilizeaza plantele medicinale pentru uzul extern. Baia poate fi generala sau locala. Pentru baia generala se folosesc 200 gr plante care se lasa la macerat 12 ore in 5 l apa rece. Apoi, se incalzeste, se strecoara si se adauga la apa de baie.


Măsuri orientative:

1 linguriţă = 5 ml lichid sau 1-3 g plantă uscată (cca. 1 g flori şi frunze subţiri, 2 g frunze şi ramuri, 3 g scoarţe şi rizomi)
1 lingură = 15 ml lichid sau 5-10 g plantă uscată
1 vârf de cuţit = 0,5-1 g plantă uscată
1 cană = 200-250 ml lichid.
20 picături apă distilată = 1 g
50-60 picături tinctură (în funcţie de concentraţia de alcool) = 1 g



sursa: www.fistichiu.ro, si altele







comentarii Adauga un comentariu
Scrie comentariul in casuta de mai jos:

Numele tau (optional)

Optional, ai posibilitatea sa atasezi maxim cinci fisiere la acest comentariu (format: .doc, .xls, .pdf, .jpg, .png, .gif, .bmp):
1.
2.
3.
4.
5.




Comentarii:
1. Anonymous la 29.11.2012 16:33:28
In ce scupuri se foloseste alcoolul etilic in terapeutica?