În lucrul cu oamenii, am înțeles un adevăr care se revelează de fiecare dată în alt fel:
un om nu este niciodată doar trupul sau corpul său, nici doar mintea, nici doar inima, nici doar sufletul și nici măcar doar spiritul său.
Suntem un ansamblu fin, alcătuit din mai multe straturi care se ating, se întrepătrund, se influențează, se vindecă și se remodelează reciproc.
Trup și corp: două realități diferite, ambele esențiale
Trupul este partea fizică, vizibilă a existenței noastre – biologia, chimia, structura materială.
Corpul însă include și ceea ce nu se vede, partea subtilă – câmpurile energetice, memoria afectivă, tensiunile vechi, deschiderile noi, ritmurile vitale.
Trupul este doar pagina vizibilă.
Corpul este povestea noastră completă.
Mintea
Este spațiul gândurilor noastre, al logicii și al felului în care ne organizăm viața și sensul.
Aici apar întrebările, deciziile, fricile raționale și momentele de claritate.
Inima
Este locul emoțiilor — adâncul care ne mișcă înainte să înțelegem de ce.
Aici trăiesc vulnerabilitățile, intensitățile și nevoile afective.
Sufletul
Este spațiul sentimentelor profunde și al direcției lăuntrice.
Locul unde simțim „da”-ul sau „nu”-ul fără explicații, unde adevărul personal vorbește mai clar decât toate celelalte, dacă suntem atenți.
Spiritul
Spiritul este felul unic în care fiecare dintre noi există dincolo de trup, dincolo de gânduri și emoții. Nu îl privesc ca pe un concept religios, ci ca pe acea scânteie individuală care rămâne identică, indiferent prin câte etape trecem.
Este dimensiunea care ne depășește, care ne susține și care, uneori, ne trimite semnale subtile atunci când ne îndepărtăm prea mult de noi înșine.
Pentru mine, spiritualitatea nu este religie. Spiritualitatea, așa cum o înțeleg și o trăiesc, este modul în care spiritul respiră prin noi — în alegeri, atitudini, în felul în care suntem prezenți, în bunătate și adevăr. Este felul în care conștiința se lărgește, puțin câte puțin, pe măsură ce ne depășim vechile limite, fără a ne rupe de viață, de corp sau de realitatea concretă.
Dincolo de straturi: cine suntem, de fapt?
Privite separat, toate aceste dimensiuni pot crea confuzie. De aceea, apare firesc o clarificare importantă: nu suntem nici trupul nostru, nici gândurile, nici emoțiile. Nici măcar sufletul sau spiritul, luate separat. Toate acestea sunt dimensiunile noastre pe care le trăim – uneori conștient, alteori mai difuz – le rafinăm și le integrăm în timp, treptat, pe măsură ce evoluăm. Ceea ce suntem, în esență, este prezența vie care le conține pe toate — spațiul în care trupul se simte, gândul apare, emoția se mișcă, sufletul își arată direcția, iar spiritul se exprimă. Nu ca o idee abstractă, ci ca o experiență trăită, aici, în viața de zi cu zi.
Armonia nu apare atunci când ne identificăm exclusiv cu un singur strat, ci atunci când le onorăm pe toate, fără să ne confundăm cu niciunul. Nu e nevoie să devenim altcineva, „mai sus” sau „mai dincolo”. E suficient să fim prezenți și întregi în ceea ce suntem acum.
De ce lucrăm pe toate straturile
În lucrul cu oamenii, am înțeles că o transformare reală nu poate avea loc doar la un singur nivel.
De aceea, toate procesele mele pornesc din materie — din corp, din respirație, din senzații — și se deschid, treptat, către straturile mai fine ale ființei. Transformarea începe adesea cu gesturi mici și foarte concrete: o respirație adâncă, care coboară în abdomen, și liniștește sistemul nervos, un spate care se destinde, umerii care se așează firesc, o inimă ce iese din starea de alertă și își regăsește ritmul, un gând care, pentru prima dată, nu mai are nevoie să controleze.
Nu forțez nimic, fiecare proces are ritmul lui. Nu urmăresc spectaculosul. Lucrăm cu ceea ce ești astăzi, nu cu ceea ce crezi că „ar trebui” să fii.
Nu caut perfecțiune. Nu caut mântuire.
Caut armonizarea dintre toate straturile care ne formează. Armonia este o revenire, nu o cucerire. Drumul nostru nu pleacă spre ceruri, ci spre interior – acolo se reface Armonia.
Rolul meu
Rolul meu nu este să te conduc, ci să te însoțesc. Nu îți dictez drumul; îți arăt unde începe. În spațiile în care lucrăm, nu sunt o autoritate spirituală, ci un martor atent al transformării tale.
O lumină așezată pe marginea cărării tale interioare.
Atât cât îmi permit cunoașterea și experiența, îți ofer un spațiu în care să te regăsești, în ritmul tău.